Sari la conținut

Tigru siberian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tigru siberian
Mascul de tigru siberian la Zoo din Leipzig
Stare de conservare

În pericol  (IUCN 3.1)
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Felidae
Subfamilie: Pantherinae
Gen: Panthera
Specie: P. tigris
Subspecie: P. tigris tigris
Răspândirea tigrului siberian (cu roșu)

Tigrul siberian, numit și tigru de Amur, tigru coreean, tigru nord chinezesc sau tigru manciurian, este o populație de tigri din subspecia Panthera tigris tigris ce este originară din Orientul Îndepărtat Rus, nord-estul Chinei[1] și posibil și Coreea de Nord.[2] Cu toate că în trecut popula Asia centrală și vestică și estul Rusiei, acum are un teritoriu de răspândire limitat: regiunea Amur-Ussuri în estul Siberiei, unde acum este protejat. Este cel mai mare dintre cele opt subspecii de tigru și cea mai mare felină în viață. Un studiu genetic din anul 2009 arată că tigrii siberieni sunt aproape identici cu tigrii caspici, o populație acum dispărută din vest, despre care se credea că sunt o subspecie distinctă.

Femelă cu puiul său în Gradina Zoologică din Buffalo, SUA

Femelele nasc 2-4 pui, după o perioadă de gestație de 104 zile.

Tigrii siberieni sunt vânători solitari. Puii stau cu mama lor cel mult doi ani, apoi pornesc să își ia în stăpânire un teritoriu propriu. Masculii se îndepărtează de locul unde s-au născut, însă femelele rămân adesea aproape de teritoriul mamei.

Tigrul este o specie în pericol de dispariție. Tigrul siberian și tigrul chinezesc sunt populații extrem de periclitate, aduse aproape în pragul dispariției.

Ușor de recunoscut după blana lor vărgată, cei mai mulți tigri trăiesc în păduri sau în zone cu multă iarbă. Sunt înotători puternici și adesea se scaldă în lacuri sau râuri. Până în ultimele decenii au existat opt subspecii distincte de tigru. La ora actuală au mai rămas însă numai cinci, dintre care tigrul siberian se confruntă cu pericolul iminent al dispariției.

Blana tigrului siberian este moderat de groasă, aspră și rară, în comparație cu cea a altor feline care trăiesc în fosta Uniune Sovietică. În comparație cu populațiile vestice acum distruse, blana de iarnă și cea de vară a tigrului siberian sunt de un contrast puternic față de alte subspecii. În general blana populațiilor vestice este mai deschisă la culoare și mai uniformă decât cea a populațiilor estice. Blana de vară este aspră, în timp ce blana de iarnă este mai densă, mai lungă, mai moale și mai mătăsoasă. Blana de iarnă pare adesea destul de neîngrijită pe trunchi, și este semnificativ mai lungă pe cap, aproape acoperind urechile. Mustățile și blana de pe occiput și partea superioară a gâtului sunt de asemenea foarte lungi. Blana de iarnă a tigrului are o culoare de fond mai puțin luminoasă și ruginită comparativ cu blana de vară. Datorită lungimii blănii de iarnă, dungile apar mai largi, cu un contur mai puțin definit. Blana de vară are pe spate o lungime de 15-17 mm, 30-50 mm în partea de sus a gâtului, 25-35 mm pe abdomen, 14-16 mm pe coadă. Blana de iarnă are pe spate 40-50 mm, 70-110 mm în partea de sus a gâtului, 70-95 mm pe gât, 60-100 mm pe piept și 65-105 mm pe abdomen. Mustățile au 90-115 mm.

Tigrul siberian ajunge la maturitate sexuală la vârsta de 4 ani. Femela anunță masculul că este în călduri prin zgârieturile de pe copaci și prin urină. Va petrece o săptămână cu masculul, timp în care se va împerechea pe durata a 3 zile. Gestația durează între 3 și 3 luni și jumătate. Femela naște 2-4 pui pe care îi alăptează.

  1. ^ Kitchener, A. C.; Breitenmoser-Würsten, C.; Eizirik, E.; Gentry, A.; Werdelin, L.; Wilting, A.; Yamaguchi, N.; Abramov, A. V.; Christiansen, P.; Driscoll, C.; Duckworth, J. W.; Johnson, W.; Luo, S.-J.; Meijaard, E.; O’Donoghue, P.; Sanderson, J.; Seymour, K.; Bruford, M.; Groves, C.; Hoffmann, M.; Nowell, K.; Timmons, Z.; Tobe, S. (). „A revised taxonomy of the Felidae: The final report of the Cat Classification Task Force of the IUCN Cat Specialist Group” (PDF). Cat News (Special Issue 11): 66−68. 
  2. ^ Rak, K. C.; Miquelle, D. G.; Pikunov, D. G. (). A survey of tigers and leopards and prey resources in the Paektusan area, North Korea, in winter 1998 (PDF) (Raport). Arhivat din original la . Accesat în . 
  • Matthiessen, Peter; Hornocker, Maurice (2001). Tigers In The Snow. North Point Press. ISBN 0-86547-596-2.
  • Vratislav Mazak: Der Tiger. Nachdruck der 3. Auflage von 1983. Westarp Wissenschaften Hohenwarsleben, 2004 ISBN 3 894327596
  • Ronald M. Nowak: Walker's Mammals of the World. Johns Hopkins University Press, 1999 ISBN 0-8018-5789-9
  • Sunquist, Mel; Sunquist, Fiona (2002). Wild Cats of the World. Chicago: University Of Chicago Press. ISBN 978-0-226-77999-7.
  • Wood, The Guinness Book of Animal Facts and Feats. Sterling Pub Co Inc (1983), ISBN 978-0-85112-235-9
  • Prynn, David (2002).Amur tiger. Russian Nature Press. ISBN 0-9532990-3-1.
  • Miquelle, D.G., Smirnov, E.N., Goodrich, J.M. (2005). Tigers of Sikhote-Alin Zapovednik: ecology and conservation. Vladivostok, Russia: PSP. pp. 25–35.
  • Thapar, Valmik (2004). Tiger: The Ultimate Guide. CDS Books. ISBN 1-59315-024-5.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Tigru siberian