Sari la conținut

Portal:Linux

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
editează Introducere
GNU/Linux
Linux

Ubuntu 22.10 Kinetic Kudu, o distribuție GNU/Linux.
DezvoltatorLinus Torvalds
Comunitatea Linux
Programat înC și Limbaj de asamblare
Familie SOUnix-like
StareActiv
Model surseOpen Source
Dată lansare inițială17 septembrie 1991
Ultima versiune stabilă6.9.8 din 5 iulie 2024
Ultima preversiune6.10-rc7, 7 iulie 2024
Segment de piațăCalculatoare personale, servere, telefoane mobile, supercomputere, sisteme înglobate
Limbi disponibileMultilingual
Disponibil în română:Da
Platforme suportatex86, x86-64, Itanium, DEC Alpha, ARM, AVR32, Blackfin, ETRAX CRIS, FR-V, H8, M32R, m68k, Microblaze, MIPS, MN103, PA-RISC, PowerPC, s390, S+core, SuperH, SPARC, TILE64, Unicore32
Tip de nucleuLinux
Interfață implicităX11, Wayland, GNOME, KDE, Xfce, LXQt, LXDE, Openbox, MATE, Cinnamon, etc
LicențăGNU GPL, Sursă deschisă
Prezență online
Projet GNU
Nucleu Linux

Linux (pronunțat ˈlɪnəks în engleza americană și ˈlɪnʊks în Canada și Europa) este o familie de sisteme de operare de tip Unix-like care folosesc Nucleul Linux (în engleză kernel). Linux poate fi instalat pe o varietate largă de hardware, începând cu telefoane mobile, tablete, console video, continuând cu calculatoare personale până la supercomputere. Linux este cunoscut în principal pentru utilizarea sa ca server, în 2009 i se estima o cotă de piață între 20-40%. Cota de piață de desktop este estimată între 1-2% și 4.8%. În ultimii ani, Linux a început să devină tot mai popular atât datorită unor distribuții precum Ubuntu, openSUSE, Fedora, precum și datorită apariției netbook-urilor și a noii generații de telefoane inteligente (în engleză smart phone) care rulează o versiune încorporată de Linux.

Nucleul Linux a fost dezvoltat inițial pentru microprocesorul Intel 386, dar în prezent rulează pe o mare gamă de microprocesoare și arhitecturi de calculatoare. Este folosit pe calculatoare de tip personal, servere, pe supercomputere, dar și pe sisteme înglobate (embedded ), cum ar fi unele telefoane mobile sau recordere video.

Sistemele Linux includ nucleul, bibliotecile de sistem, bibliotecile de dezvoltare și un număr (de obicei destul de ridicat) de programe utilitare și aplicații, servere grafice (X), sisteme de ferestre si spații de lucru (KDE, Gnome, Cinnamon, Fluxbox, Xfce, LXQt, MATE etc.), navigator web (Firefox, Lynx, Konqueror), aplicații și suite de aplicații „de birou” (LibreOffice), program de prelucrare grafică (Gimp), program de configurare, servere de web etc. Instalarea programelor noi se poate face fie prin compilare directă, fie prin intermediul pachetelor, care verifică existența și disponibilitatea altor programe necesare pe sistem înainte de a instala noul program. Managerele de pachete moderne asigură descărcarea pachetelor lipsă necesare (dacă este cazul) și instalarea lor automată „dintr-un clic”. Sistemele moderne Linux au atât capacități multimedia avansate, (grafică 3D accelerată hardware, sunet surround, suport pentru tehnologie bluetooth etc.), cât și suport pentru hardware mai vechi, fiind adaptabile și scalabile în funcție de necesități.

Fiind un sistem Unix-like, Linux prezintă două caracteristici specifice:

  • este un sistem ierarhic, există un singur director rădăcină din care pleacă toate directoarele și care este întotdeauna montat
  • are o structură bazată pe funcția fișierelor, nu subordonată programelor. Componentele unui program sunt răspîndite în sistem și funcție de rolul lor (bibliotecile într-un director de biblioteci sau executabilele într-un director de executabile).