Portal:Astronomie

Articol selectat - arată alt articol

Sistemul Solar este format din Soare împreună cu sistemul său planetar (care cuprinde opt planete împreună cu sateliții lor naturali) și alte obiecte non-stelare.

În afară de cele opt planete, oamenii de știință au emis ipoteza existenței unei alte planete, denumită provizoriu A noua planetă. Această ipotetică planetă gigantă s-ar afla la marginea Sistemului Solar. Existența planetei ar explica configurarea orbitală neobișnuită a unui grup de obiecte transneptuniene (OTN). La 20 ianuarie 2016, cercetătorii Konstantin Batygin și Michael E. Brown de la Institutul de Tehnologie din California au anunțat că există dovezi suplimentare indirecte privind existența unei a noua planete dincolo de orbita planetei Neptun. Aceasta ar orbita în jurul Soarelui între 10.000 și 20.000 de ani. Conform studiului publicat în Astronomical Journal, „Planeta Nouă” ar avea o masă de aproximativ 10 ori mai mare decât Terra și s-ar afla la minim 200 UA.

Sistemul este situat într-unul dintre brațele exterioare ale galaxiei Calea Lactee (mai precis în Brațul Orion), galaxie care are cca. 200 de miliarde de stele. El s-a format acum 4,6 miliarde de ani, ca urmare a colapsului gravitațional al unui gigant nor molecular. Cel mai masiv obiect este steaua centrală - Soarele, al doilea obiect ca masă fiind planeta Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus, Pământul și Marte, numite planete terestre / planete telurice, sunt compuse în principal din roci și metal. Cele patru planete exterioare, numite giganți gazoși, sunt mult mai masive decât cele telurice. Cele mai mari două planete, Jupiter și Saturn, sunt compuse în principal din hidrogen și heliu; cele două planete mai îndepărtate, Uranus și Neptun, sunt compuse în mare parte din substanțe cu o temperatură de topire relativ ridicată (comparativ cu hidrogenul și heliu), numite ghețuri, cum ar fi apa, amoniacul și metanul. Ele sunt denumite „giganți de gheață” (termen distinct de cel de „gigant gazos”). Toate planetele au orbite aproape circulare dispuse într-un disc aproape plat numit plan ecliptic.

Sistemul solar prezintă câteva regiuni unde se află diferite obiecte mici. Centura de asteroizi, situată între Marte și Jupiter, este similară din punct de vedere al compoziției cu planetele terestre, deoarece o mare parte dintre obiecte sunt compuse din rocă și metal. Dincolo de orbita lui Neptun se află centura Kuiper și discul împrăștiat; multe dintre obiectele transneptuniene sunt în mare parte compuse din ghețuri.

Biografie selectată - arată altă biografie

Nicolaus Copernicus (19 februarie 1473 – 24 mai 1543) a fost un matematician și astronom renascentist, care a formulat un model al universului care a pus Soarele și nu Pământul în centrul universului, după toate probabilitățile independent de Aristarh din Samos, care formulase un astfel de model cu vreo optsprezece secole mai devreme.

Publicarea modelului lui Copernic în cartea sa De revolutionibus orbium coelestium (Despre revoluțiile sferelor cerești), chiar înainte de moartea sa în 1543, a fost un eveniment major în istoria științei, declanșând Revoluția Copernicană și aducând o contribuție de pionierat la revoluția științifică.

Copernic s-a născut și a murit în Prusia Regală, regiune care făcea parte din Regatul Poloniei încă din 1466. Poliglot și polimat, a obținut un doctorat în drept canonic și a fost matematician, astronom, medic, savant, traducător, guvernator, diplomat și economist. Copernic vorbea fluent în latină, germană și poloneză; el vorbea și greacă și italiană și avea cunoștințe de ebraică. Marea majoritate a scrierilor existente ale lui Copernic sunt în latină, limba academiei europene din timpul vieții sale.

Impulsul pentru căutarea unei alte teorii decât cea geocentrică a venit inițial din pure considerente „practice”, mai exact ca urmare a constatării că ordinea planetelor pe sferele cerești nu e în nici un fel justificată de geocentrism.

Imagine selectată - schimbă imaginea

Roiul globular Omega Centauri, cu milioane de stele. A fost identificat de Edmond Halley în 1677 și se află la o distanță de 15.800 ani-lumină. Este cel mai mare roi globular din Calea Lactee cu un diametru de aproximativ 150 de ani-lumină.

Alte Portaluri

Faza Lunii

Știați că... - arată alte știați că...

• ... omul de știință musulman din secolul al XII-lea Al-Khazini, care a propus o teorie a gravitației cu mult înainte de Isaac Newton, a fost, la începutul vieții sale, un sclav al turcilor selgiuc?
• ... un lac cu hidrocarburi pe Titan, satelitul lui Saturn și un vulcan activ pe Io, satelitul lui Jupiter se numără printre caracteristicile Sistemului Solar numite după zeități din mitologia māorilor?
• ... Vidul local este o regiune goală a spațiului, lipsită de materie, situată adiacent propriei noastre galaxii?
• ...The Man in the Moone, o carte din 1638 a episcopului englez Francis Godwin, este considerată una dintre primele cărți de science fiction?
• ... galaxia Markarian 501 produce raze gamma de energie foarte mare?

Articole

Asociația Wikimedia